TRADIŢIA 11

"Politica noastră de relaţii publice se bazează mai degrabă pe atragere, decît pe reclamă; ne este întotdeauna necesară păstrarea anonimatului personal, la nivel de presă, radio, film."

Comunitatea AA nu s-ar fi putut niciodată dezvolta aşa cum s-a dezvoltat, fără sprijinul unui număr impresionant de prieteni binevoitori. În întreaga lume, publicitatea bogata, variată şi întotdeauna favorabilă, a fost mijlocul principal de a-i aduce pe alcoolici în Comunitate. În birourile şi cluburile AA, precum şi în căminele noastre, telefonul suna în mod constant. O voce spune: "Am citit un articol în ziar...," alta spune: "Am auzit un program la radio...;" o a treia zice: "Am văzut ceva despre AA, la televizor...." Nu exagerăm deloc cînd spunem că jumătate dintre membrii AA au venit printre noi pe aceste căi.

Cei care întreabă de noi nu sînt numai alcoolici sau familiile lor. Doctorii citesc lucrări medicale despre Alcoolicii Anonimi şi ne cer informaţii suplimentare. Preoţii găsesc articole în publicaţiile religioase şi cer şi ei detalii. Patronii află că mari întreprinderi ne-au dat aprobarea lor şi doresc să afle ce se poate face în privinţa alcoolismului, la firmele lor.

Din acest motiv, s-a născut pentru noi o mare responsabilitate aceea de a dezvolta cea mai potrivită politică de relaţii publice pentru Alcoolicii Anonimi. Prin multe experienţe deosebit de grele, am ajuns - credem - la ceea ce trebuie să fie. În multe privinţe, este exact invers decît se practică în mod curent, în promovarea ideilor. Am descoperit că noi trebuie să ne bazăm pe principiul atragerii şi nu pe cel al reclamei.

Haideţi să vedem cum funcţionează cele două idei contrastante - atracţia şi, respectiv, reclama. Un partid politic doreşte să cîştige alegerile, deci va face reclamă virtuţilor conducerii sale, ca să atragă voturi. O societate de caritate are nevoie de fonduri; de aceea, pe antetul scrisorilor expediate în acest scop, vor fi menţionate numele distinselor persoane al căror sprijin poate fi obţinut. O mare parte a vieţii politice, economice şi religioase în lume depinde de reclama făcută conducătorilor. Prezenţa unor nume care simbolizează o cauză sau o idee, răspunde unei profunde nevoi umane. Membrii AA nu se îndoiesc de aceasta. Dar, trebuie să privim lucrurile aşa cum stau ele, şi anume că, a fi expus ochiului public, implică riscuri mari, mai ales în cazul nostru. Prin însuşi temperamentul nostru, aproape fiecare dintre noi am fost nişte promotori necontrolaţi - imaginea unei societăţi formate aproape numai din promotori ne îngrozea. "Ţinînd cont de acest factor exploziv, ştiam că trebuia să exersăm auto-cenzura înţeleaptă.

Aceasta auto-cenzură ne-a adus un rezultat uimitor: o publicitate mult mai în favoarea noastră, decît ne-ar fi adus toată arta sau tot talentul celor mai grozavi agenţi de presă AA. Evident, Comunitatea noastră avea nevoie de un anumit tip de publicitate; şi am ajuns la concluzia că era infinit mai bine să-i lăsăm pe prietenii noştri s-o facă. Şi chiar aceasta s-a şi întîmplat, la nişte proporţii incredibile. Veterani ai presei, aşa sceptici cum sînt cei din această breaslă, au pornit în lumea largă să transmită mesajul AA. Pentru ei, noi reprezentam mult mai mult decît un punct de plecare pentru articole bune. Reprezentanţii mass-mediei ne-au devenit prieteni, aproape în toate cazurile.

La început, oamenii presei nu reuşeau să înţeleagă de ce refuzam orice urmă de publicitate personală. Îi nedumerea faptul că ţineam atît de mult la anonimat. Apoi, ne-au înţeles. Aveau în faţa lor un fenomen rar în lumea contemporană: o societate dornică de a-şi face cunoscute principiile şi acţiunea, nicidecum membrii. Presa a fost incintată de această atitudine. Şi, din acel moment, bunii noştri prieteni au vorbit despre AA cu un entuziasm pe care nu l-ar fi putut egala nici membrii noştri cei mai înflăcăraţi.

A fost o vreme în care presa americană credea în anonimatul membrilor AA, mai abitir decît membrii înşişi. La un moment dat, aproape o sută dintre membrii noştri îşi rupeau anonimatul în public. Din cele mai bune intenţii, aceştia spuneau că principiul anonimatului era o prostie fără rost, odată ce s-a depăşit faza de pionierat. Ei erau convinşi că mişcarea AA ar avansa mult mai rapid şi mai mult, dacă s-ar folosi metodele moderne de publicitate. Membrii AA, ziceau ei, numărau şi multe celebrităţi locale, naţionale sau internaţionale. Dacă acestea ar fi consimţit (precum şi făcuseră unii), de ce să nu li se facă publică apartenenţa la AA? Aceasta i-ar fi încurajat pe mulţi alţii să adere. Erau argumente plauzibile, dar-din fericire pentru noi prietenii jurnalişti nu le împărtăşeau.

Fundaţia AA*a trimis scrisori pretutindeni, în America de Nord, chiar şi celor mai mici publicaţii, pentru a preciza că politica noastră de relaţii publice consta din atragere, nu din reclamă; şi pentru a sublinia că anonimatul personal constituie cea mai eficace protecţie a membrilor AA. Din acest moment, redactorii-şefi şi corectorii au retras deseori din conţinutul articolelor, numele şi fotografiile membrilor AA şi adesea le reaminteau membrilor ambiţioşi principiul anonimatului în AA. Această strînsă cooperare ne-a ajutat, cu siguranţă. N-a mai rămas, decît ici şi colo, cîte un membru AA care-şi dezvăluie identitatea în public.

Pe scurt, acestea au fost etapele naşterii Tradiţiei 11, a Alcoolicilor Anonimi. Pentru noi, ea reprezintă mult mai mult decît o solidă politică de relaţii publice. Nu este vorba în ea doar de renunţarea la renumele personal. Aceasta Tradiţie ne reaminteşte, concret şi fără încetare, că ambiţia personală nu-şi are locul printre AA. Este Tradiţia care permite fiecărui membru să protejeze, în mod activ, Comunitatea noastră.

Intră în contact cu noi

Cluj-Napoca,

Calea Dorobanților 94 sc V ap. 92

: 0374 490901

: 0374 091867

: help@aaromania.ro

Vreau să primesc informații privind viața AA

Search