TRADIŢIA 9

"Este bine ca AA, ca, comunitate, să nu aibă o organizare strictă vreodată; dar, putem constitui consilii sau comitete de servicii, direct responsabile faţă de cei în slujba cărora se află."

Cînd a fost scrisă pentru prima dată Tradiţia 9, formularea ei era: "Comunitatea Alcoolicilor Anonimi are nevoie doar de cea mai sumară organizare posibilă." În anii care au urmat, ne-am schimbat părerea în legătură cu aceasta. Astăzi, putem spune fără ezitare că Alcoolicii Anonimi - ca întreg - nu au nevoie de nici un fel de organizare. Apoi, aparent în contradicţie cu aceasta, procedăm la crearea de consilii şi comitete speciale de servicii, care sînt cu adevărat organizate. Cum se poate, deci să avem o mişcare nestructurată, care să poată crea, şi chiar creează, o structură de servicii pentru sine însăşi? Scrutînd acest paradox, oamenii se întreabă: "Ce vor să zică prin ‚nici un fel de organizare’?"

Păi, să vedem. A auzit cineva vreodată despre vreo naţiune, vreo religie, vreun partid politic sau chiar vreo asociaţie de binefacere, care să nu aibă reguli de participare? A auzit cineva vreodată despre un organism care să nu poată impune o anumită disciplină membrilor săi, prin forţa unor reguli şi reglementări indispensabile? Nu este în obiceiul oricărei societăţi de pe suprafaţa pămîntului să acorde unora dintre membrii săi autoritatea de a pretinde celorlalţi să-i urmeze supuşi, precum şi de a pedepsi ori exclude pe cei care încalcă regulile? Din cauza acestui obicei, fiecare naţiune, de fapt, fiecare formă de societate, trebuie să fie condusă de cîte un guvern administrat de fiinţe umane. Puterea de a dirija sau de a guverna este esenţială acestor structuri organizate, pretutindeni în lume.

Şi totuşi, Alcoolicii Anonimi sînt o excepţie. Comunitatea noastră nu este concepută după acest tipar. Nici Conferinţa Serviciilor Generale, nici Consiliul Administrativ, nici cel mai modest comitet al vreunui grup nu poate trasa nici măcar o singură directivă unui membru AA, nici nu-l poate obliga s-o respecte, ca să nu mai vorbim de vreun fel sau altul de sancţionări. Am încercat toate acestea de multe ori, dar au fost sortite unui eşec total, de fiecare dată. Grupurile au încercat să-i dea afară pe unii membri, dar cei alungaţi au revenit în sălile de şedinţe AA, zicînd: "De asta depinde viaţa noastră; nu ne puteţi alunga." Comitetele au instruit deseori mulţi membri AA să nu se mai ocupe de cei care recidivau repetat; dar li se replica mereu: "Este treaba mea cum îmi fac eu Pasul 12. Cine sînteţi voi să mă judecaţi?" Aceasta nu înseamnă că un membru AA nu acceptă sfaturi sau sugestii de la membrii cu experienţă; dar, cu siguranţă, nu vor primi niciodată ordine. Cine este mai neagreat decît un membru cu vechime care, mutîndu-se în altă localitate, încearcă să spună grupului de acolo cum să-şi conducă treburile? Acest om şi toţi cei ca el, care "stau de veghe, în permanentă alertă, de dragul AA-ului," întîmpină cea mai încăpăţînată rezistenţă sau, mai rău, ceilalţi vor rîde de ei.

S-ar putea crede că Birourile din New York ar fi o excepţie. Cu siguranţă, Birourile au nevoie de o oarecare autoritate. Dar, deja cu mult timp în urmă, atît administratorii, cît şi funcţionarii de acolo, au descoperit că, tot ce pot ei face, este să dea sugestii şi numai din cele blajine. În plus, ei s-au obişnuit să bată moneda pe cîteva fraze, care sînt şi astăzi incluse în majoritatea scrisorilor lor: "Desigur, voi aveţi libertate deplină de a proceda exact cum doriţi. Dar, cele mai multe experienţe ale Comunităţii noastre sugerează..." Această atitudine este foarte departe de a fi aceea a unei guvernări de undeva din centrul AA-ului, nu-i aşa? Recunoaştem că alcoolicilor nu li se poate dicta nimic - individual sau în grup.

La acest punct, mai că-l şi auzim pe un ecleziast exclamînd: "Ăştia fac din nesupunere o virtute!" I se alătura şi un psihiatru care spune: "Nişte copilaşi sfidători! Nu vor să se maturizeze şi să se conformeze obiceiurilor sociale!" Omul de pe stradă declară: "Eu unul, nu-i înţeleg. Cred că nu-s întregi la minte!" Dar, nici unul dintre aceşti observatori n-a remarcat elementul acela unic în lume, specific Alcoolicilor Anonimi. Dacă vreun membru AA nu urmează, cum se pricepe el mai bine, sugestiile Celor 12 Paşi ai recuperării, el îşi semnează, mai mult ca sigur, propria condamnare la moarte. Întoarcerea la băutură şi distrugerea sa nu sînt sancţiuni impuse de oameni aflaţi în autoritate; ele rezultă din propria-i nesupunere la principii spirituale.

Grupul însuşi poate ajunge sub aceeaşi ameninţare cruntă. Dacă grupul AA nu se conformează suficient celor 12 Tradiţii, se va deteriora şi va pieri. Deci, noi, cei din AA, respectăm principiile spirituale, la început pentru că n-avem încotro şi, pînă la urmă, pentru că îndrăgim genul de viaţă pe care îl generează o asemenea supunere. O mare suferinţă şi o mare iubire sînt sursa disciplinei membrilor AA; nu avem nevoie de alţi gardieni disciplinari.

Acum este limpede că nu este necesar să numim comitete care să ne guverneze; dar, este la fel de limpede şi că va fi mereu nevoie de personal autorizat, care să ne servească. Este vorba aici de diferenţa dintre spiritul investirii cu autoritate şi spiritul de a sluji, două concepte care, uneori, sînt diametral opuse. Tocmai în acest spirit al slujirii ne alegem comitetul grupului - comitet neoficial şi care se supune rotaţiei; în acelaşi spirit ne alegem asociaţia intergrupală zonală, precum şi membrii pentru Conferinţele Serviciilor Generale ale Alcoolicilor Anonimi, în cadrul AA-ului, ca întreg. Pînă şi Fundaţia noastră, pe vremuri un consiliu independent, astăzi răspunde direct, în faţa Comunităţii. Membrii administraţiei AA sînt gardienii şi catalizatorii serviciilor noastre mondiale.

Exact aşa cum abstinenţa împlinită este obiectivul personal al fiecărui membru AA, obiectivul serviciilor noastre este să pună abstinenţa împlinită la îndemîna tuturor celor care o vor. Dacă nimeni nu se ocupă de corvezile grupului, dacă nimeni nu răspunde la apelurile telefonice ale zonei, dacă nu răspundem la scrisorile primite, atunci, AA-ul - aşa cum l-am cunoscut noi - va înceta să funcţioneze. Liniile noastre de comunicare cu cei care au nevoie de ajutorul nostru vor fi întrerupte.

AA-ul trebuie să funcţioneze, dar, în acelaşi timp, trebuie să evite pericolele îmbogăţirii peste măsură, ale prestigiului şi ale puterii instalate, care tentează, de obicei, alte societăţi. Deşi la prima vedere, Tradiţia 9 pare să aibă de a face cu probleme pur practice, atunci cînd este în plină funcţionare, se dovedeşte a fi reper al unei societăţi fără organizare, animată doar de spiritul de a sluji - o adevărată fraternitate.

Intră în contact cu noi

Cluj-Napoca,

Calea Dorobanților 94 sc V ap. 92

: 0374 490901

: 0374 091867

: help@aaromania.ro

Vreau să primesc informații privind viața AA

Search