TRADIŢIA 8

„ Este important ca Alcoolicii Anonimi să rămînă mereu neprofesionişti, dar centrele noastre de servicii pot angaja personal calificat."

Comunitatea Alcoolicilor Anonimi nu va conţine niciodată acea categorie aparte, a specialiştilor. Am reuşit să cîştigăm o doză de înţelegere a vechii expresii: "Ce-ai primit gratis, dai mai departe gratis." Am descoperit că, la nivel profesionist, banii şi spiritualitatea nu pot face casă bună. Aproape nici o metodă de recuperare din alcoolism n-a fost o reuşită a lumii specialiştilor, fie ei din sfera religiei, ori a medicinei. Aceasta nu înseamnă că tăgăduim reuşitele respectivilor specialişti în alte domenii; însă, acceptăm, cu mintea limpede, faptul că noi nu putem lucra după metodele lor. Ori de cîte ori am încercat să facem o profesiune din Pasul 12, rezultatul a fost întotdeauna acelaşi: obiectivul nostru unic a fost sacrificat.

Alcoolicii, pur şi simplu, nu vor da ascultare unuia care face Pasul 12 contra cost. Aproape de la bun început, am avut convingerea că transmiterea mesajului, prin discuţii faţă în faţă cu un alcoolic care suferă, nu se poate fonda decît pe dorinţa de a ajuta şi a fi ajutat. Cînd un membru AA vorbeşte ca să cîştige bani din asta, fie la o şedinţă AA, fie cu un nou venit între patru ochi, îşi poate face şi sieşi un deserviciu. Motivul banului îl compromite, şi compromite tot ce spune sau face el pentru celălalt. Acest lucru a fost întotdeauna atît de evident, încît prea puţini membri AA au făcut Pasul 12 contra unei taxe.

În ciuda acestei certitudini, este adevărat că puţine subiecte au mai provocat atîtea controverse în Comunitatea noastră, ca cel al profesionalismului. Îngrijitorii care măturau podelele, bucătarii care prăjeau hamburgerii, secretarii din birourile noastre, autorii cărţilor AA - pe toţi aceştia i-am văzut ţinte ale atacurilor îndîrjite, pentru că, citindu-i pe mînioşii lor acuzatori, "făceau bani de pe urma AA~lui." Ignorînd faptul că aceste servicii nu erau nicidecum Pasul 12, vocile critice îi denunţau ca profesionişti pe acei slujbaşi care îndeplineau adesea servicii ingrate, pe care nu le-ar fi putut face, sau nu le-ar fi dorit, nimeni altcineva. Strigăte şi mai puternice de protest s-au auzit atunci cînd unii membri AA au început să conducă anumite case de sănătate pentru alcoolici, la oraş sau la ţară, sau cînd alţi membri au acceptat să fie angajaţi ai unor organisme, ocupîndu-se de incidenţa alcoolismului în întreprinderi, sau cînd alţii au început să lucreze ca asistenţi medicali în spitale pentru alcoolici ori au intrat în domeniul educaţiei privind alcoolismul. În toate aceste situaţii şi în altele similare, se reproşa folosirea cunoştinţelor şi experienţei însuşite în AA, în schimbul unor sume de bani, acei oameni lucrînd ca profesionişti.

Totuşi, în cele din urmă, s-a văzut linia de demarcaţie între profesionalism şi non-profesionalism. Atunci cînd căzuserăm de acord asupra faptului că Pasul 12 nu putea fi vîndut pe bani, fuseserăm înţelepţi. Dar, cînd am declarat că AA-ul nu putea să angajeze personal pentru servicii şi că nici un membru AA nu putea transmite cunoştinţele noastre în alte domenii de activitate, plecam de fapt urechea la sfaturile fricii - frică spulberată azi, în întregime, de lumina experienţei.

Să luăm cazul portarului şi al bucătarului, dintr-un club. Ca un club să poată funcţiona, trebuie să fie locuibil şi primitor. Am încercat munca voluntară - cei care au prestat-o s-au săturat urgent de măturat podele şi de făcut cafele şapte zile pe săptămînă. Pur şi simplu nu şi-au mai făcut apariţia, după o vreme. Încă mai important, era faptul că un club gol nu putea răspunde la telefon, dar era o invitaţie directă pentru beţivii care o făceau lată şi se întîmpla să aibă o cheie a clubului. Deci, cineva trebuia să aibă grijă de club, cu normă întreagă. Dacă angajam un alcoolic, nu trebuia să-i plătim mai mult decît unui nealcoolic. Serviciul acesta nu era Pasul 12; el făcea posibil Pasul 12. Era o chestiune de serviciu, pur şi simplu.

AA-ul însuşi nu putea funcţiona fără angajaţi cu normă întreagă. La sediul Fundaţiei* şi în oficiile intergrupale, nu puteam folosi nealcoolici ca secretari; trebuia să avem acolo oameni al căror suflet vorbea limbajul AA. Dar, în clipa în care i-am angajat, ultra-conservatorii şi temătorii au strigat: "Profesionalism!" La un moment dat, situaţia acestor slujitori de nădejde devenise aproape de neîndurat. Nu li se cerea să împărtăşească în şedinţele AA, pe motiv că "ei făceau bani pe spezele AA-ului." Uneori, erau chiar ocoliţi de semenii lor AA. Pînă şi cei mai miloşi din fire îi defineau ca pe "un rău necesar." Comitetele au profitat din plin de aceasta atitudine generală, ca să le micşoreze salariile. Oamenii aceştia, ziceau cei din comitete, au o şansă să-şi recîştige o parte din virtuţi dacă lucrează pentru cît mai puţini bani. Aceasta mentalitate a durat ani de zile. Apoi, am văzut că, dacă o secretară tenace răspundea la zeci de apeluri telefonice zilnic, asculta tînguielile a douăzeci de neveste de alcoolici, aranja internări şi găsea naşi pentru zece nou-veniţi, şi apoi, mai dădea şi dovada de blîndeţe şi diplomaţie faţă de beţivul furios - care era nemulţumit de postul pe care-l ocupa ea pentru aşa un salariu gras - atunci, cu siguranţă o asemenea persoană nu putea fi considerată un AA profesionist. Ea nu făcea o profesie din Pasul 12, ci făcea posibil acest Pas. Îl ajuta pe omul care bătea la uşa AA-ului să găsească acel strop de linişte, de care avea el atîta nevoie. Voluntari din cadrul comitetelor, ori alţi membrii cu răspunderi, puteau fi de mare ajutor în acest gen de serviciu, dar nu li se putea pretinde să care această povară din zori şi pînă noaptea.

La biroul Fundaţiei, se repeta aceeaşi poveste. Opt tone de cărţi şi broşuri pe lună nu se împachetează, nici nu se expediază singure, în toate colţurile lumii. Saci întregi de scrisori, cu toate problemele AA imaginabile, de la cea a unei inimi singuratice de eschimoş pînă la durerile creşterii în cadrul a mii de grupuri, aşteaptă răspuns de la oameni care ştiu despre ce este vorba. Trebuie menţinute contacte corecte cu lumea de afară. Reţeaua vitală a AA-ului trebuie întreţinută în stare de funcţionare. Deci, angajăm personal din membrii AA. Îi plătim bine şi ei îşi merită salariile. Sînt secretari calificaţi, dar, cu siguranţă, nu sînt AA profesionişti.

Probabil că teama va încolţi în inima fiecărui membru AA, la gîndul că, într-o zi, numele nostru va fi exploatat de cineva contra unei mari sume de bani-gheaţă. Cea mai slabă sugerare a unui fenomen de acest gen, produce întotdeauna un uragan de proteste. Iar noi descoperim mereu că uraganele au stilul de a lăsa prăpăd în urma lor, indiferent de cine a avut sau n-a avut dreptate. Uraganele sînt întotdeauna fenomene exagerate.

Nici un membru AA n-a avut de îndurat atît de multe şocuri emoţionale ca cel care a îndrăznit să accepte o slujbă în cadrul vreunui organism exterior AA-ului, angajat în problema alcoolismului. O universitate căuta un membru AA, care să educe publicul în privinţa alcoolismului. O companie voia un director de personal, care să fie versat în problemă. O casă de sănătate din mediul rural, subvenţionată de stat, voia un director care să se priceapă cum trebuie procedat cu beţivii. O municipalitate voia un lucrător social cu experienţă, care ştie ce face alcoolismul în cadrul familiei. O comisie de stat în problema alcoolismului voia un cercetător plătit. Toate acestea sînt doar cîteva dintre posturile pentru care au fost solicitaţi membrii AA. Cînd şi cînd, cîte un membru AA cumpără o casă de sănătate, în care cei mai prăpădiţi şi mai oropsiţi alcoolici puteau găsi îngrijirea necesară. Întrebarea era - şi încă mai este: se pot eticheta aceste activităţi drept profesioniste, conform Tradiţiei AA?

Noi credem că nu. Membrii care îşi aleg asemenea cariere, cu norma întreagă, nu fac o profesiune din Pasul 12. Drumul către aceasta concluzie a fost lung şi spinos. La început, n-am putut înţelege care era adevărata problemă. Pe atunci, de îndată ce un membru AA presta asemenea activităţi, era imediat tentat să să folosească numele Alcoolicilor Anonimi în scopuri publicitare sau pentru adunare de fonduri. Casele de sănătate, activităţile educaţionale, corpurile legislative, comisiile - toate făceau reclamă faptului că membrii AA erau în serviciul lor. Pe negîndite, membrii respectivi nu ezitau să-şi dezvăluie identitatea, ca să poată bate mai bine toba în legătură cu micuţele lor activităţi sau întreprinderi. Din acest motiv, cîteva cauze foarte bune şi tot ce ţinea de ele, au îndurat critici nedrepte din partea unor grupuri AA. Cel mai adesea, aceste atacuri erau purtate la strigătul: "Profesionalism! Tipul ăsta face bani, pe spatele AA-ului!" Şi totuşi, nici unul dintre oamenii aceştia nu fuseseră angajaţi pentru Pasul 12. În nici unul dintre aceste cazuri nu fusese violată Tradiţia nonprofesionalismului, ci aceea a anonimatului. Scopul unic al AA-ului fusese compromis, iar numele Comunităţii a fost greşit folosit.

Este semnificativ acum faptul că aproape nici un membru nu-şi mai rupe anonimatul la nivel public, că aproape toate temerile acestea au dispărut. Vedem că nu avem nici un drept, şi nici nu este nevoie să-i descurajăm pe membrii AA care doresc să lucreze în acele domenii mai vaste. De fapt, ar fi un act antisocial să le interzicem aşa ceva. Nu putem declara AA-ul un organism atît de ermetic, încît membrii săi să-şi ţină în cea mai mare taină cunoştinţele şi experienţa. Dacă un membru AA, în activitatea sa socială, poate deveni un mai bun cercetător, educator sau director - de ce să n-o facă? Toată lumea e în cîştig, iar noi n-am pierdut nimic. Este adevărat că unele proiecte la care s-au ataşat unii membri AA au fost prost concepute, dar acest lucru nu schimbă cu nimic principiul afirmat mai sus.

Aceasta a fost palpitanta avalanşă de evenimente care au conturat, în cele din urmă, Tradiţia AA cu privire la non-profesionalism. Pasul 12 al metodei noastre nu trebuie făcut niciodată pentru bani, dar cei care lucrează din greu pentru noi îşi merită salariile.

 

Intră în contact cu noi

Cluj-Napoca,

Calea Dorobanților 94 sc V ap. 92

: 0374 490901

: 0374 091867

: help@aaromania.ro

Vreau să primesc informații privind viața AA

Search